Amortizare fiscala vs amortizare contabila – Modalitati de calcul aplicabile in practica

Legile economice, care guverneaza activitatile firmelor din Romania, sunt destul de complexe, avand rolul de a realiza un cadru legal corect. Acest cadru permite realizarea de profituri sanatoase pentru intreprinderile care activeaza in diferite domenii. Una dintre aceste legi economice este cea cu privire la amortizare, practic, o modalitate de impartire a costului activelor imobilizate pe toata durata de timp in care acestea sunt utilizate. Contabilitatea permite ca toate costurile rezultate in urma achizitionarii unui activ, a construirii lui sau a producerii in interiorul firmei, la care se adauga si alte cheltuieli auxiliare sa fie recuperate treptat pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Amortizarea poate fi calculata atat din punct de vedere contabil, cat si din punct de vedere fiscal. 

In articolul de mai jos vei afla numeroase informatii utile despre ce este amortizarea contabila si fiscala, vei descoperi care sunt metodele de armotizare pe care le poti utiliza in practica si vei sti cum poti sa implementezi calculul amortizarii in activitatea contabila a firmelor tale. 

1. Informatii utile despre amortizarea contabila si fiscala

Prin amortizare se obtine posibilitatea fractionarii cheltuielilor generate de achizitia unor active pe o perioada de timp egala cu durata de viata a acestuia. Prin intermediul acestui indicator economic se poate stabili care este valoarea neta a activului. De asemenea, indicatorul ajuta la stabilirea valorii deducerilor amortizabile anuale, care rezulta din calculul valorii totale a activului in perioada de viata utila. In practica economica se intalnesc doua tipuri de amortizari, cea contabila si cea fiscala, cele doua formule deosebindu-se prin durata de utilizare a activului. 

Activele sunt achizitii ale unei companii. Ele presupun imobilizarea unor investitii pe o perioada de timp egala cu durata de viata a respectivei achizitii. De exemplu, un computer achizitionat cu 3000 de lei si cu o durata de viata stabilita la 3 ani de zile va scadea profitul companiei cu cate o mie de lei pe an, aceasta fiind o cheltuiala cu amortizarea contabila. Practic, acest activ isi transfera valoarea sa treptat in produsele generate si oferite catre vanzare pe toata durata de utilizare a lui. 

1.1. Ce este amortizarea contabila

Amortizarea contabila este definita drept o metoda prin care valoarea amortizabila a unei imobilizari este impartita pe toata durata de viata estimata. Acest tip de calcul contabil este reglementat prin Ordinul Ministerului Finantelor Publice numarul 1802 din anul 2014. Ordinul reglementeaza modalitatea de calcul si stabileste care sunt mijloacele fixe amortizabile: 

• Calculul amortizarii se face prin utilizarea unor cote de amortizare, luand in calcul valoarea de intrare si valoarea reevaluata a imobilizarii;
• Inceputul calcului amortizarilor imobilizarilor se face in luna urmatoare punerii in functiune complete a activului si dureaza pana la recuperarea in totalitate a valorii acestuia. Ca termen se utilizeaza durata de viata economica, stabilita de managementul fiecarei firme in parte (poate sa fie aceiasi sau diferita de amortizarea fiscala);
• Pentru ca un activ sa fie considerat mijloc fix amortizabil, acesta trebuie sa indeplineasca mai multe conditii.

Stabilirea duratei de utilizare economica trebuie sa tina cont de valoarea activului in activitate. In principal trebuie sa ia in considerare uzura fizica si de cea morala. Mijlocul fix va fi folosit doar atat timp cat cheltuielile cu reparatiile sunt mai mici decat costul necesar inlocuirii respectivului mijloc. In momentul in care aceste cheltuieli depasesc limita, nu merita ca activul sa fie pastrat, ci sa fie inlocuit cu unul nou, poate chiar unul mai performant. 

1.2. Ce este amortizarea fiscala

Amortizarea fiscala este o metoda de deducere a investitiilor utilizate pentru cumpararea sau producerea unor active imobilizate. Din acest punct de vedere se aseamana cu amortizarea contabila, insa exista si unele diferente, cum ar fi stabilirea de catre Codul Fiscal a unor reguli precise, care ajuta la determinarea acesteia. 

• Mijlocul fix amortizabil trebuie sa fie detinut si utilizat in activitatea economica;
• Valoarea fiscala a acestuia trebuie sa fie egala sau mai mare decat limita stabilita prin hotararile de Guvern (in prezent este folosita valoarea minima de 2500 de lei, hotarata prin HG numarul 276 din 2013). O investitie mai mica decat aceasta limita nu este considerata activ si nu poate fi amortizata;
• Mijlocul va fi utilizat in conditii normale, mai mult de un an.

Cele mai des intalnite mijlloace fixe amortizabile in practica economica sunt: 

• Investitiile pentru achizitia sau producerea unor mijloace fixe, inchiriate, luate in concesiune sau in locatie de gestiune;
• Mijloace fixe, nefinalizate, care nu au inca realizate formele de inregistrare ca imobilizare corporala;
• Cheltuieli ulterioare realizarii unor mijloace fixe pentru imbunatatirea, modernizarea si aducerea la stare tehnica superioara a acestora;
• Cheltuielile pentru decopertari anterioare extragerii unor substante din subsol;
• Amenajari de terenuri;
• Investitii pentru organizarea si desfasurarea invatamantului profesional si tehnic. 

Exista si cateva categorii de cheltuieli care nu pot fi amortizate. Astfel, printre ele se numara terenurile, pornindu-se de la ideea ca acestea nu au o perioada de utilizare limitata, operele de arta, lacurile, baltile si iazurile naturale, mijloace fixe care nu se degradeaza in timp, locuinte de protocol, nave, vase de croaziera. 

Hotararea de Guvern numarul 2139 din 2004 stabileste durata de viata a bunurilor, existand in acest sens un tabel unde mijloacelor fixe li se atribuie un interval de ani in care un mijloc fix poate fi utilizat in mod normal, firma putand alege intre minim si maxim pentru a stabili durata de amortizare fiscala. Documentul in care sunt notate amanuntele amortizarii fiscale poarta numele de registrul de amortizare fiscala, practic, este un document utilizat la calcularea impozitului pe profit. Acest registru face parte din categoria celor de evidenta externa, putand fi astfel consultat de institutii ale statului cu abilitati in domeniu.  

1.3. Diferenta intre amortizarea contabila si cea fiscala

Pentru persoanele mai putin initiate, este bine de stiut faptul ca cele doua tipuri de amortizari se diferentiaza in trei puncte principale. Acestea sunt urmatoarele:

• Valoarea de intrare in registru. Nu este prevazuta o valoare minima pentru ca activul sa fie inregistrat ca mijloc fix amortizabil contabil, pe cand pentru amortizarea fiscala reglementarile stabilesc ca valoarea minima de intrare a activului sa fie de 2500 de lei;

• Durata de amortizare. In cazul amortizarii contabile este utilizata durata de viata economica. Ea este reprezentata de acea perioada de timp in care activul aduce beneficii firmei. Durata este stabilita, de regula, din experienta, conform unor expertize tehnice. In cazul amortizarii fiscale durata de amortizare este stabilita de un document guvernamental numit “Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe”;

• Metodele de amortizare. Amortizarea contabila se face, in special, in mod liniar, pe cand cea fiscala se face accelerat sau degresiv.

2. Metode de amortizare fiscala si contabila

In practica economica pentru stabilirea amortizarii serviciile contabile se pot utiliza trei metode diferite, fiecare cu avantaje si dezavantaje proprii, in functie de mijlocul fix amortizabil. In acest sens codul fiscal prevede trei reguli de baza:

• amortizarea liniara, care se aplica in cazul constructiilor in mod obligatoriu;
• echipamentele tehnologice pot fi amortizate liniar, degresiv sau accelerat;
• pentru celelalte mijloace fixe amortizabile, in afara de constructii si echipament tehnologice, se poate aplica fie amortizarea liniara, fie cea degresiva. 

2.1. Amortizarea fiscala si contabila liniara

Acest tip de amortizare este cel mai des intalnit in practica economica, avand avantajul calculului facil. Cheltuielile de amortizare sunt raportate prin impartirea valorii activului la intreaga durata de viata utila a acestuia. Reiese, asadar, o suma egala, care poate fi dedusa in fiecare an de utilizare pana la recuperarea integrala a cheltuielilor. Amortizarea, in acest caz, se stabileste conform Codului Fiscal prin utilizarea valorii fiscale de la data intrarii mijlocului in patrimoniul contribuabilului. 

2.2. Amortizarea fiscala si contabila accelerata

Prin utilizarea amortizarii fiscale si contabile accelerate se pot obtine deduceri de valoare superioara in primii ani de utilizare a activului si sume mai mici catre sfarsitul duratei de viata a acestuia. Pentru aplicarea acestui tip de amortizare este obligatorie respectarea a doua reguli de baza. 

In primul rand, se stabileste ca in primul an de utilizare procentul maxim amortizabil sa nu depaseasca 50% din valoarea fiscala, trecuta in registru in momentul intrarii in patrimoniul firmei. In al doilea rand, se stabileste ca restul amortizarii sa se calculeze prin impartirea anilor de utilizare ramasi la valoarea ramasa de amortizat. 

2.3. Amortizarea fiscala si contabila degresiva

Amortizarea degresiva este o metoda etapizata, care presupune ca in fiecare an de functionare a activului sa se calculeze valoarea deducerii. In primul an se determina amortizarea in functie de valoarea de intrare a mijlocului fix. In al doilea an se aplica aceeasi cota, dar la valoarea ramasa neamortizata. In urmatorii ani pana la sfarsitul duratei de viata economica se repeta deducerea de fiecare data asupra valorii ramase neamortizate. 

Codul Fiscal ofera si coeficientii ce pot fi utilizati la amortizarea degresiva, dupa cum urmeaza: 

• daca mijlocul fix are o durata normala de utilizare intre 2 si 5 ani, coeficientul este de 1,5;
• daca mijlocul fix are o durata normala de utilizare intre 6 si 10 ani, coeficientul este de 2,0;
• daca mijlocul fix poate fi utilizat mai mult de 10 ani, coeficientul de calcul este 2,5. 

3. Metode de calcul pentru amortizarea fiscala si contabila

Calculele contabile sunt destul de complexe in conditiile in care activitatile economice presupun, de foarte multe ori, imobilizarea unor sume prin achizitia sau producerea unor active. Din aceasta cauza, amortizarea fiscala si contabila este vazuta de foarte multe servicii contabile ca o sarcina dificila si predispusa la aparitia unor erori costisitoare. 

Avand in vedere aceasta realitate, in ultimii ani specialistii in economie au realizat o serie de softuri specializate pe baza unor algoritmi moderni de inteligenta artificiala, care ofera o automatizare de peste 90 % a activitatilor cu privire la imobilizari. Un astfel de soft ERP (Enterprise Resource Planning) realizeaza automat calculul amortizarii in functie de necesitati, atat liniar, cat si accelerat si degresiv. Se pot introduce chiar si factori de uzura morala sau uzura degresiva. 

Softul ofera si alte functionalitati salvatoare, precum obtinerea unor rapoarte detaliate pe imobilizari in curs de amortizare, a unor rapoarte pe obiecte de inventar si a celor de inventariere. De asemenea, se pot genera automat fise de imobilizari, amortizari lunare sau chiar calculul deductibilitatii partiale. 

Antreprenorii, atat cei incepatori, cat si cei experimentati, pot obtine numeroase avantaje de pe urma folosirii unui astfel de soft prin detinerea unui control strans asupra elementelor activitatii economice, prin castigarea de timp pretios, ce se poate utiliza in activitati lucrative, si prin posibilitatea realizarii unor analize detaliate ale afacerii, care permit luarea unor decizii profitabile. 

In concluzie, calculul amortizarii fiscale si amortizarii contabile este considerata o metoda utila in stabilirea impozitului pe profit si, implicit, in desfasurarea unei activitati economice profitabile, pline de satisfactii materiale si personale.