Orele suplimentare – Informatii utile pentru angajatii care vor sa fie platiti corect

Orele suplimentare reprezinta, de fapt, munca prestata in afara programului normal de lucru, de 8 ore. Multe tipuri de activitati economice sau nu se desfasoara astazi in Romania cu o lipsa de personal evidenta, ceea ce duce la aparitia unor ore de munca suplimentare, ce se realizeaza, de regula, de personalul existent. Aceste ore sunt calculate ca timp de munca si, evident, trebuie platite, indiferent ca este vorba despre anumite sume de bani sau despre timp liber platit. Specialistii atrag atentia asupra faptului ca aceste ore efectuate peste program sunt considerate suplimentare doar in anumite conditii si ca sunt un drept al angajatului, obligatoriu de respectat de catre angajator, in caz contrar acesta fiind sanctionat de catre autoritatea competenta. 

In articolul de mai jos vei descoperi ce spune Codul Muncii despre orele suplimentare, cat timp se poate munci peste program, cum sunt calculate orele acestea si daca angajatul este sau nu obligat sa le efectueze. In plus, vei afla cum se efectueaza si cum sunt recompensate orele petrecute peste program la munca, dar si sanctiunile ce pot decurge din neplata acestui timp de catre angajator. 

1. Orele suplimentare – Informatii generale

In desfasurarea programului obisnuit, multe firme, institutii publice sau private se intalnesc cu situatia de a plati angajatilor ore suplimentare, care se efectueaza dupa parcurgerea programului de 8 ore de munca obligatorie. Codul Muncii reglementeaza aceasta situatie pentru a nu exista probleme.

1.1. Cadrul legislativ pentru orele suplimentare

Codul Muncii reglementeaza regimul juridic care se aplica orelor de munca lucrate suplimentar, contextul in care aceste ore pot fi platite, cum se vor recompensa lucratorii si cine nu are voie sa lucreze in plus. Articolul 120 defineste munca suplimentara si conditiile in care aceasta poate fi prestata. Angajatul trebuie sa fie de acord sa efectueze orele suplimentare, cu unele exceptii, atunci cand orele suplimentare sunt destinate prevenirii producerii unui accident sau inlaturarii consecintelor unui accident. 

Programul de lucru cu o durata speciala este tratat de articolul 115 din Codul Muncii, putand sa se stabileasca o durata zilnica de munca mai mare sau mai mica de 8 ore. De exemplu, daca o companie a stabilit ziua de munca de 12 ore, este obligatoriu prin lege ca aceasta sa fie urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. 

In ce priveste prescriptia platii sporurilor salariale banesti ce sunt cuvenite pentru orele suplimentare aceasta este stabilita la trei ani de la momentul in care au expirat cele 90 de zile in care se pot acorda zile libere platite. Practic, angajatul se poate adresa in caz de nevoie pentru solutionarea neplatii muncii suplimenare nu mai devreme de 90 de zile, dar nici mai tarziu de 3 ani.

1.2. Cate ore suplimentare se pot lucra

Munca de opt ore si orele suplimentare nu pot depasi 48 de ore pe saptamana. Exista si exceptii in acest sens, anume situatiile care nu sunt obisnuite si urgentele. Codul Muncii mai stipuleaza cu durata timpului de munca si orele suplimentare pot depasi cele 48 de ore, dar media orelor de munca prestate timp de 4 luni calendaristice sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. De asemenea, trebuie mentionat faptul ca tinerii cu varsta sub 18 ani nu au voie prin lege sa presteze ore suplimentare. 

1.3. Calcularea orelor suplimentare

Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite, dar cand nu este posibil acest lucru se plateste sub forma unui spor. Sporul se stabileste prin negociere si nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de baza, dar poate fi mai mare daca partile contractului individual de munca stabilesc asta. 

Un exemplu interesant in acest sens este urmatorul. Pentru 20 de zile lucratoare / luna si ore lucrate 20 zile x 8 ore/zi = 160 ore, salariul este de 2.000 lei (salariu/ora: 2.000 lei / 160 ore = 12,5 lei/ora). Daca se lucreaza 20 de ore suplimentare, atunci 20 ore x 12,5 lei/ora = 250 lei. Sporul conform CCM este 100% din salariul de baza, calculat astfel: 2.000 lei / 160 ore x 100% x 20 ore = 250 lei. Asadar, salariul brut realizat este de 2.000 + 250 + 250 = 2.500 lei.

Foarte multe firme au inteles cat de important este un program de salarizare adecvat, care calculeaza automat salariile, care face pontajul in cateva secunde, genereaza adeverinte si declaratii, chiar si fluturase de salariu, care ofera posibilitatea angajatilor de a valida perioada de concendii si tot asa. Un astfel de program de salarizare inregistreaza parcursul fiecarui angajat in firma, existand back-up suplimentar pentru baza de date. 

1.4. Salariatul este sau nu este obligat sa efectueaze ore suplimentare

Salariatul nu este obligat sa efectueze ore suplimentare, indiferent ca lucreaza in sectorul privat sau in cel de stat. Exista, totusi, niste situatii in care acesta nu poate refuza sa lucreze peste program. Este vorba despre cazurile de forta majora, cum ar fi incendii, epidemii, calamitati, si despre situatia in care este nevoie de realizarea unor lucrari urgente, pentru prevenirea unor accidente sau pentru inlaturarea urmarilor unui accident. 

2. Efectuarea si recompensarea orelor suplimentare

Din lipsa de personal sau din cauza volumului foarte mare de munca, dar si in anumite cazuri de urgenta, angajatorii au nevoie de mana de lucru numeroasa. Cum aceasta lipseste, de foarte multe ori, angajatii existenti in companie sau institutie pot face foarte bine ore suplimentare, fiind rasplatiti pentru aceasta munca. 

2.1. Efectuarea orelor suplimentare

Timpul de lucru este considerat a fi perioada in care un salariat presteaza munca ce este prevazuta in contractul de munca, fiind la dispozitia angajatorului. Durata normala a programului de lucru este stipulata la 8 ore pe zi si 40 pe saptamana. In cazul tinerilor cu varsta sub 18 ani, timpul de lucru este de 6 ore pe zi si de 30 pe saptamana.

Orele suplimentare se fac la solicitarea angajatorului (in scris), tinandu-se cont de respectarea articolelor 114 si 115 din Codul Muncii. Este bine de retinut faptul ca munca suplimentara nu trebuie sa depaseasca anual 180 de ore, existand, totusi, si unele exceptii, ajungandu-se pana la 360 de ore pe an, cu aprobarea sindicatelor, aprobarea ordonatorului de credite sau a reprezentantilor salariatilor. Daca un angajat face munca suplimentara benevol, fara sa i se ceara, atunci angajatorul nu este obligat de lege sa-i plateasca acest timp.

In perioada starii de alerta, provocata de epidemia de Covid-19, conform Legii nr. 55/2020, angajatii publici au fost obligati sa ramana la dispozitia angajatorului pentru a efectua sarcinile de serviciu, in limita a 48 de ore pe saptamana. In situatii extraordinare, orele suplimentare se pot desfasura si in regim de telemunca. Angajatorii in domeniul public au posibilitatea de a intrerupe concedii de odihna, de studiu, de formare profesionala sau concediile de munca suplimentara si de a rechema angajatii la munca. 

2.2. Recompensarea orelor suplimentare

Munca suplimentara se compenseza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile, dupa efectuarea orelor in plus, evident. Daca nu se poate face in acest mod recompensarea, atunci se va adauga un spor la salariu, corespunzator duratei de timp. Este foarte important de tinut minte faptul ca pe termen lung nu ar fi recomandata aceasta varianta, pentru ca ar putea pune in pericol sanatatea oamenilor, ce s-ar putea simti epuizati de munca depusa.  

Exceptie de la plata orelor suplimentare vizeaza persoanele care ocupa functie de conducere sau de executie in domeniul public. Daca nu este posibila compensarea cu ore platite libere in termen de 60 de zile, munca suplimentara va fi platita luna urmatoare cu un spor de 100% din salariul de baza, salariul de functie, indemnizatia de incadrare.

Pentru a putea beneficia de aceasta compensatie in bani, angajatul trebuie sa se asigure ca indeplineste urmatoarele conditii:

• are asupra sa dispozitia sefului cu privire la solicitarea de a lucra suplimentar (in lipsa ei nu se poate dovedi ca i s-a cerut sa presteze in plus fata de programul de munca obisnuit);
• nu a primit vreo alta compensatie pentru munca in plus efectuata;
• nu poate primi ore libere pentru ceea ce a lucrat suplimentar (acest lucru inseamna automat ca va primi un spor la salariu).

Angajatorul trebuie sa aiba fondul bugetar necesar pentru a plati. 

2.3. Compensarea orelor suplimentare in zilele de sarbatoare legala

Daca munca suplimentara se desfasoara pe durata zilelor de sarbatoare legala sau altor zile nelucratoare, atunci nu se poate recompensa prin ore libere platite, acordandu-se spor de 100% din salariul de baza, corespunzator cu orele lucrate. Zilele de sarbatoare, care sunt considerate libere si platite in mod normal, sunt:

• Zilele dupa Revelion, 1 si 2 ianuarie;
• 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Romane;
• Vinerea Mare, ultima zi de vineri dinaintea Pastelui;
• prima si a doua zi de Pasti;
• 1 mai sau Ziua Muncii;
• 1 iunie sau Zua Copilului;
• prima si a doua zi de Rusalii;
• Adormirea Maicii Domnului;
• 30 noiembrie – Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei;
• 1 decembrie – Ziua Nationala a Romaniei;
• prima si a doua zi de Crăciun;
• doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, evident altele decat cultele creștine, doar pentru persoanele care le practica.

3. Sanctiunile pentru neplata orelor suplimentare

Se poate intampla ca angajatorii sa nu respecte legea si sa refuze sa plateasca salariatilor orele efectate suplimentar, desi exista un pontaj care arata clar realizarea lor. In aceasta situatie intervine Codul Muncii care precizeaza care sunt sanctiunile pe care angajatorii le pot primi si care se dau tocmai pentru a descuraja prestarea orelor suplimentare in afara limitelor impus de lege. Amenzile pot fi cuprinse intre 1500 si 3000 de lei, ajungand chiar la 5000 de lei in cazul in care nu s-a cerut acordul angajatului pentru efectuarea orelor suplimentare sau daca acesta este sanctionat disciplinar pentru refuz. 

Sanctionarea o poate face autoritatea care constata nerespectarea legii cu privire la munca suplimentara desfasurata, acordul salariatului si compensarea lucrului peste programul de lucru normal, fara sa conteze numarul de angajati care se afla intr-o astfel de situatie nedorita de nimeni. Aceste reglementari sunt realizate pentru a preveni abuzul pe care unii angajatori il pot face, dar si pentru mentinerea sanatatii angajatilor si a prevenirii epuizarii fizice si psihice. 

De asemenea, mai trebuie cunoscute si cateva amanunte importante pentru angajatii care vor sa se simta in siguranta de fiecare data cand ajung sa presteze ore suplimentare la serviciu:

• Codul Muncii nu face diferenta intre angajatii la stat sau cei din mediul privat, iar acest lucru inseamna clar ca munca suplimentara si compensarea ei sunt identice si se aplica in acelasi mod tuturor;
• In cazul in care se intampla un abuz din partea angajatorului, care nu a vrut din diferite motive sa plateasca orele realizate in plus, atunci salariatii pot sesiza Inspectia Muncii sau orice alta instanta competenta, ce poate solutiona astfel de cazuri nedorite;
• Daca angajatul trebuie sa presteze munca in plus in zile de sarbatoare, atunci valoarea sporului si timpul liber platit nu se vor negocia;
• Anagajatul care solicita salariatului sa presteze munca in plus in zile de sarbatoare trebui sa demonstreze ca se afla intr-o situatie dificila, de a nu putea intrerupe procesul de productie;
• Plata se face pentru fiecare ora prestata suplimentar, in ordinea cronologica efectuarii sale;
• In cazul conducatorilor auto, conform directivelor legislatiei europene, Romania trebuie sa accepte faptul ca acestia nu pot presta munca suplimentara;
• Angajatii care au contract timp partial sau timp redus de munca nu au voie sa presteze ore suplimentare.

In concluzie, angajatii care vor sa fie respectati la locul de munca si sa fie rasplatiti legal pentru orele suplimentare lucrate trebuie sa cunoasca toate detaliile legate de acest aspect, pe care le pot citi cu atentie in Codul Muncii.

Surse foto: ro.pinterest.com